Vanilia, cea mai populară din bucătăria deserturilor, își trage originile din America Centrală și de Sud și din Caraibe. Este o specie de orhidee, pentru care polenizarea se face rapid de către mâna omului, atunci când florile se deschid pentru o singură zi pe an. Dacă polenizarea este făcută corect, în timp se dezvoltă fructul sub formă de tijă, care mai apoi ajunge să fie culeasă.
Vanilia a fost adusă și în Europa în anii 1500, însă fără succes, pentru că niciodată nu a dezvoltat acele tije parfumate. Floarea de vanilie este polenizată de o specie de albine care nu trăiește în Europa, însă acest lucru a fost descoperit târziu, de către un horticultor belgian.
Folosită ca aditiv pentru ciocolată, vanilia a fost descoperită cu adevărat atunci când a început să fie folosită în rețete de dulciuri. Începând cu anii 1800, vanilia a început să fie menționată în cărțile de rețete și a fost folosită pentru producerea înghețatei de vanilie.
Vanilia – printre cele mai scumpe condimente
Vanilia este al doilea cel mai scump condiment din lume după șofran. Este cultivată în Madagascar, India, Mexic, Tahiti și Indonezia, iar 75% din vanilie provine din Madagascar și insula Reunion. Tijele de vanilie sunt culese manual la momentul potrivit, sunt blanșate în apă fierbinte pentru a opri fermentarea și pentru a căpăta acea culoare maro. O dată ce devin maro, aroma lor se intensifică, însă după aproximativ 48 ore de la blanșare. Uscarea tijelor de vanilie poate dura chiar și 30 zile, iar întregul proces de cultivare, polenizare până la pregătirea lor pentru export durează aproximativ un an.
Pentru că este un condiment care se obține greu și puțin în comparație cu nevoile pieței, ce găsim pe piață nu reprezintă vanilie pură. Atunci când întâlniți arome naturale sau arome artificiale, nu vorbim despre vanilie pură. Aromele naturale sunt extrase din fructe, condimente, lemn, din legume, drojdii, rădăcini, etc., iar aromele artificiale sunt obținute din petrochimicale.
Atunci când aveți în mână o tijă de vanilie, ar trebui să o puteți înnoda în jurul degetului, apoi deznoda, iar lungimea ei nu ar trebui să fie prea mare. O tijă de vanilie flexibilă și nici prea lungă reprezintă, comform unui specialist, o tijă de vanilie de calitate. Bineînțeles că ar trebui să îi fie testat și gustul pentru verdictul final.
Gustul și mirosul vaniliei au impact direct asupra noastră și induc calmul. Vanilia de Madagascar este numită și vanilia Bourbon și are o aromă dulceagă de rom, vanilia de Tahiti este florală, iar vanilia provenită din Indonezia tinde spre o aromă afumată.
Ceea ce este important de reținut este că vanilina este un compus aromatic regăsit în păstăile de vanilie, însă poate fi produsă și sintetic. Astfel că dacă veți întâlni un produs care conține vanilină, atunci vorbim despre ceva sintetic. Dacă scrie că produsul conține vanilie, vorbim de vanilia naturală.
Fun fact: atunci când într-un magazin miroase a vanilie, avem tendința de a cheltui mai mult, conform unui experiment făcut de Asociația Americană de Marketing. Mirosul de vanilie este plăcut, familiar și ne conferă un sentiment de confort.