Tahini

De ce ai pus tahini lângă năut?

Pentru că năutul singur nu face hummus. Pare evident. Dar spune ceva important despre felul în care privim mâncarea.

Vorbim foarte mult despre ingredientul principal. Mai puțin despre ingredientul care îl face delicios. În hummus, unul dintre aceste ingrediente este tahini.

Gustul întâi

Tahini este pastă de susan. Atât. Dar gustul lui este mult mai interesant decât lasă definiția să se înțeleagă. Este cremos, ușor amar, intens, cu aromă de semințe.

Amestecat cu năut, lămâie și sare, schimbă complet textura și gustul.

Cu puțină imaginație, devine sos. Adaugi usturoi și lămâie și merge lângă legume coapte.

Îl pui lângă cartof dulce și contrastul dintre dulce, acru și gustul ușor amărui începe să funcționeze.

Tahini nu este acolo ca să bifăm un nutrient. Este acolo pentru că face mâncarea mai bună.

Dar apoi vine partea interesantă

Susanul aduce în farfurie grăsimi predominant nesaturate, proteine, fibre și minerale.

Nu în cantități magice. În cantități alimentare. Și exact asta îmi place.

Pentru că filosofia unui preparat bun nu ar trebui să depindă de un ingredient-minune.

Depinde de combinație. În hummusul high protein Vive!, de exemplu, năutul este combinat cu tofu și pastă de susan.

Năutul e o leguminoasă, deci proteină vegetală.

Tofu ridică aportul de proteină.

Tahini aduce gust, grăsime și textura aceea cremoasă care face hummusul… hummus.

Apoi îl punem lângă cartof dulce, avocado și sfeclă murată. Cremos. Dulce. Acru. Sărat.

Acum avem un preparat.

ASK THE CHEF

De ce tahini?

Nu pentru că susanul este „superfood”. Cuvântul acesta ne face uneori să pierdem din vedere lucrul important.

Îl pun pentru că este gustos. Pentru că transformă năutul.

Pentru că aduce grăsimi nesaturate și alți nutrienți într-o combinație care are sens.

Și pentru că există o regulă pe care am învățat-o în bucătărie:

Un ingredient sănătos pe care nu vrei să-l mai mănânci nu ne ajută prea mult.

Eat Smart aduce în prim plan nutriția. Dar ca să funcționeze ani de zile, trebuie să fie întâi despre plăcerea de a mânca.